Drumuri prin viata, asfalt prafuit de impotenta si gol… din ce in ce mai mare… Vieti umplute nefiresc cu scurgeri de nisip in vene, orgolii neostoite, masini ce se intalnesc intr-o imbratisare mecanica, suflete moarte in asteptarea unei treceri ce se vrea si nu mai vine. Miros ranced de putregai si marea nepasare a furnicarului cotidian de care te despart urme abstracte de demnitate apusa… neinteleasa… Zile inutile in asteptarea unui maine tot atat de gol ca si azi. Vacante pustii, chemari absurde de imbratisari din complezenta care iti amintesc de statutul de chirias in propria-ti casa, dragoste sub emblema sacrificiului, sentimentul de marfa de vanzare cu pret in continua schimbare si dorul de nefiinta mascat absurd de un zambet.
Culori insolite afisate pentru a determina prin refuz un alb/negru isteric si oboseala cronica in… suflet.
Am batut azi la usa ta, dar ea era inchisa. Nu insa si portile sufletului tau. Am intrat ca de fiecare data si mi-a fost cald si bine… dar n-am putut sa raman. Nu mai ramasese timp si pentru mine…. Pareai doar un vis indepartat. Si atunci te-am cautat aiurea … in pustiu… acolo unde doar serpii se mai incolacesc intr-o ultima zvarcolire a unui singur trup… Te-am cautat in amintiri… in amintirile unei alte inchipuiri. Acolo te-am regasit statornic … Asteptand… Asteptandu-ma pe mine…
Stii, uneori imi doresc sa pot fi si altceva decat cea care incurajeaza, sprijina, apara, inveseleste, intelege, iarta, salveaza aparentele, iubeste… Uneori mi-as dori sa pot fi si eu un simplu om, sa-mi pot culca capul linistita pe umarul cuiva simtind ca ma iubeste asa cum sunt, dincolo de prostie sau candoare, de virtuti si perfectiune, ca insemn ceva mai mult decat un obiect de portelan de o calitate nedefinita permanent masurat si cantarit…
Esti minunata. Sincer ma bucur ca exista oameni ca tine.
De: costel... pe ianuarie 6, 2012
la 4:40 pm
De: vasilescumihaela pe ianuarie 6, 2012
la 5:42 pm
Toate legile dupa care se ghidase ea se prabuseau Dar i a placut si de oboseala a adormit in orice pozitie in masina.
De: Ethan Duncan vogan pe ianuarie 27, 2012
la 5:51 am
Da… noroc de altii ca a adormit impreuna cu toate legile ei. Acum nu mai poate fi adormita… Ce ghinion trebuie sa fie!
) Propria-i avere amenintata sa se intoarca de unde a venit?! Dar, vorba unui prieten, sa nu aruncam margaritare la porci. 
Apropos, se pare ca ti-a placut sa privesti la frumoasa adormita daca inca te macina asta.
De: vasilescumihaela pe ianuarie 27, 2012
la 6:16 am