Iata un subiect despre care am mai vorbit in cateva posturi dar acum am citit un articol si… nu m-am putut abtine sa nu raspund. Sper ca analiza mea profunda sa descreteasca toate sufletele… oricat de implicate ar fi ele… 
Eu cand eram micuta prima oara am vrut sa ma fac musafir. Ma gandeam ca e interesant sa te duci in vizita, sa ti se vorbeasca frumos si sa te serveasca cineva cu bomboane si suc. Apoi am auzit ceva despre o tanti din capul trebii care aparea la TV si m-am decis ca ma fac “cersetatoare” ca sa ajung la televizor. ) Mai apoi am vrut sa ma fac “avocatul copiilor”… ca sa-i fac pe parinti sa ii asculte si sa-i inteleaga pe copiii mici. Mai tarziu am vrut sa ma fac detectiv particular daaaar tot gandindu-ma la asta mi-am dat seama ca e mai rentabil spionajul ca te plimbi prin toata lumea, asa ca am inceput sa ma specializez in arta deghizarii, sa citesc carti, sa fac exercitii de mimica, sa studiez diverse strategii si chiar mare fiind, atunci cand trageam cu pusca, posibil ca inca mai regaseam in mine pasiunea primelor inceputuri. Deh… pana la urma am ajuns tot intr-o misiune de salvare a oamenilor, putin altfel daaaar… totusi frumoasa… care poate intr-o zi ma va ajuta sa imbin toate visurile mele… cine stie? Cat despre viitor… indiferent unde m-or mai purta pasii, cred ca am sa ma fac diplomat. Au astia o maniera de a se invarti in cerc… ametitoare. Ei bine, fiindca eu cam am rau de invarteala pe loc, cred ca am sa fiu prima care voi face inovatii si voi introduce invartitul in spirala. Aaaa, da’ cred ca asta deja am facut-o… Hmmm… iar ma plictisesc… )
E ciudat cum mintea noastra proceseaza informatiile despre joburi si le transforma in pareri “documentate”………Si apoi avem impresia ca am stii exact cum anume ne-am simti daca am practica o meserie si suntem eventual nefericiti ca nu ne-am bifat telul
Dar eu am fost mereu nehotarata in ceea ce priveste “asumarea” unui job
De: Hapi. River_woman pe ianuarie 15, 2012
la 12:48 pm
Hapi, nu era nicio parere documentata, era doar o trecere haioasa in revista a primului impact pe care l-au avut anumite joburi in mintea mea. Cat despre finalul apoteotic, trebuie sa recunosc ca e inspirat din bancul cu jurnalul unui taliban…
) Si fiindca banuiesc ce te supara, crede-ma ca le cunosc viata mai bine decat iti imaginezi si imi sunt cat se poate de dragi, chestie care ti-ar fi fost clara daca ai fi citit niste posturi mai vechi ale mele precum si ce am scris la about. 
Cat despre conditionalul optativ… se scrie intotdeauna cu un singur i si nu cred ca e niciun sarcasm in asta. 
De: vasilescumihaela pe ianuarie 15, 2012
la 1:01 pm
Stiu ca nu era o parere documentata, nu m-am referit la ce ai scris tu aici ci la parerile din copilarie cu privire la anumite joburi………..
nu e nicio suparare
Cine iti sunt dragi, talibanii?
Iti multumesc pentru corectie, mai fac si eu greseli
De: Hapi. River_woman pe ianuarie 17, 2012
la 7:30 pm
Nu, nu e suparare.
Asa invatam… din greseli. De aceea si spuneam ca nu e niciun sarcasm in observatia mea. Cat despre talibani… deh, am si eu sensibilitatile mele… Mi-au placut intotdeauna oamenii dintr-o bucata care cred cu asa tarie in ceva incat sunt capabili mai curand sa moara demn aparandu-l decat sa renunte la crezul lor. 
Si nu e niciun fanatism in asta… doar oameni curajosi care stiu sa traiasca cu pasiune si sa moara pentru onoare. Simt cumva ca in adancul sufletului lor… sunt absolut minunati si… ceva intim din mine imi spune ca intr-un macel un taliban din asta ar fi capabil sa imi salveze viata fara sa vorbeasca niciodata despre asta sau sa imi ceara ceva in schimb, in timp ce unul de-ai mei m-ar vinde primului venit ca sa-si salveze fundul sau sa fie liber sa plece cu alta. 
De: vasilescumihaela pe ianuarie 17, 2012
la 10:06 pm
Mihaela
Talibanii nu sunt oameni demni si dintr-o bucata. Sunt militanti extremisti care interpreteaza islamul intr-un fel care l-arface si pe MOhamed sa se rasuceasca in mormant.
Pasiunea despre care vorbesti tu, exista si le permite sa iti taie nasul sau o mana, fara sa clipeasca din ochi, in cazul in care ti-ai aratat o glezna in piata sau ai vorbit cu vecinul.Talibanii respecta Sharia iar tribunalele lor au grija sa o duca la extrem.
Majoritatea sunt fundamentalisti, dogmatici si si-ar biciui nevestele si fetele la cea mai mica abatere.Sunt renumiti pentru violenta asupra femeilor.
Nu e fanatism. E sociopatie si mai mult decat atat..Sociopatul nu poate alege sa fie altfel. Dar ei se presupune ca pot ….
De: Hapi. River_woman pe ianuarie 19, 2012
la 4:55 pm
Hapi, vorbesti ca si cand i-ai cunoaste personal, desi sunt convinsa ca nu ai vazut in viata ta un taliban in carne si oase… si asta se numeste preconceptie si generalizare…
)
Cat despre bancul cu talibanul… descrie foarte haios lipsa de sens…
De: vasilescumihaela pe ianuarie 19, 2012
la 6:28 pm
Mihaela, in ziua de astazi, cine doreste sa stie si sa fie informat are toate mijloacele la indemana. Iar ceea ce ti-am povestit eu a fost transmis in reportaje filmate pe Al Jazeera si BBC , in plus politica lor este bine cunoscuta
Nu este nici un secret modul lor de operare , viata, etc. Se mandresc cu stilul caracteristic.
Imi e greu sa cred ca nu ai vazut poze cu femei mutilate de talibani. Stiu ca in romania predomina altfel de stiri….dar totusi
De: Hapi. River_woman pe ianuarie 20, 2012
la 12:03 pm
1. Romania se scrie cu R, asta daca doresti sa mai avem ce discuta vreodata. E tara mea, esti in casa mea si e cazul sa imi respecti valorile asa cum si eu le respect pe ale tale.
Si desi pare bizar, am sa fac chestia asta in special pentru victima fiindca este stiut faptul ca majoritatea victimelor netratate devin viitorii agresori. Ori negocierea impune confruntarea cu agresorul (depasirea pragului de soc/blocaj) chestie care necesita sustinere atat psihologica cat si de protectie a organelor abilitate. Posibilitatea de exprimare deschisa a impactului pe care l-a avut trauma asupra victimei si exprimarea deschisa a furiei(chestie care poate sensibiliza agresorul pana la deschidere catre propriul catharsis sau la autoapararea lui care poate evidentia substratul motivational/emotional care a stat la baza savarsirii faptelor)… negocierea de comun acord a pedepsei si consecintelor, incheierea unui contract intre parti daca se ajunge la impacare in care sa fie cuprinse indatoririle si conditiile impacarii, sarcini ce vor fi supravegheate judiciar in scopul indeplinirii angajamentelor luate care trebuie sa fie intotdeauna proportionale cu posibilitatile celor implicati si faptele comise. Vreau sa subliniez ca pedeapsa disproportionala, pedeapsa care nu duce la corectie, pedeapsa care intareste un comportament, pedeapsa care duce la recidiva… este ineficienta si daunatoare de ambele parti si reevaluarea ei ulterioara duce la constatarea unei erori de procedura sau a unei false negocieri. 
2. Rasismul nu m-a preocupat niciodata asa ca nu suport nici pe cei care il promoveaza. Consider ca fiecare om e o entitate aparte si fiecare mediu isi are valorile lui care trebuie respectate.
3. Nu e treaba mea sa rezolv problema femeilor mutilate de talibani, nici sa ma amestec in problemele lor de oranduire interna. Sunt lucruri care tin de traditii, de mentalitate, sunt vechi de sute si mii de ani… nu mi-am propus niciodata si nici nu e cazul sa incerc sa le schimb cultura lor. In plus nu poti schimba nimic din exterior prin restrictii, ei sunt singurii care daca simt ca e cazul de o schimbare, se vor schimba… iar pentru asta au nevoie de acceptare si respect, de siguranta, de armonie de motivatia intrinseca a schimbarii si nu de tartori care sa le ordone schimbarea.
4. Daca va trebui vreodata sa rezolv problema unei femei de nationalitate romana mutilata de un taliban, atunci voi diseca cazul in speta si voi adopta o masura pentru cazul respectiv negeneralizand si luand totodata in considerare si potentialul victimal al mutilatei precum si celelalte posibile persoane implicate in generarea acestui potential ca si motivul de baza care a putut determina expunerea la potentialul risc.
In plus, am sa am grija sa nu pedepsesc niciodata un om de doua ori pentru aceeasi greseala comisa o singura data asa cum nu voi exclude nicio clipa din discutie posibilitatea de negociere si impacare a partilor.
De: vasilescumihaela pe ianuarie 20, 2012
la 5:46 pm