Publicat de: vasilescumihaela | Martie 5, 2014

Crede si nu cerceta…

Imi amintesc cum am ajuns acolo. Gasisem un pliant si la insistenta unui coleg, am zis ca nu-i rau sa merg sa vad despre ce e vorba ca un soi de exercitiu al diferentei. Nu stiam ce se predica acolo, dar in sinea mea simteam nevoia unui Dumnezeu mai mare, asa ca am ramas. Ce-as putea sa spun? Se intampla uneori sa intri intr-o biserica in care preotul, departe de a crede in Dumnezeu, nu incearca decat „sa-si faca datoria” si o face cu atat mai mult sarg cu cat nu crede o iota din ceea ce spune dar are nevoie de o justificare pentru sine. Cu toate astea, oamenii inca mai merg la biserica. Unii fiindca e o regula nescrisa a societatii si se conformeaza, altii fiindca au nevoie de protectie sau inedit, altii doar fiindca dupa slujba merg in prima carciuma sa se petreaca cu popa. Se intampla insa uneori ca un om simplu sa mearga acolo pentru a asculta slujba. Cuvintele alea lui ii fac bine. De ce? Fiindca sunt cuvintele lui Dumnezeu. Intr-o confruntare deschisa cu popa, posibil ca omul ala simplu are sa para un novice lipsit de argumente, un impostor sau un nebun ridicol. Cum ar putea el sa explice si justifice oamenilor  ce simte? Cum ar putea convinge lumea de adevarul trairilor lui? Dar cu siguranta n-o sa se gandeasca niciodata la asta. Va continua sa mearga la biserica, sa asculte, sa-si urmeze calea. Intr-o zi, la o raspantie de drumuri, dand o cana de apa unui trecator insetat, are sa-i vorbeasca despre Dumnezeu. Peste vreme, impresionat, trecatorul va aduna oamenii in juru-i si le va povesti despre omul nostru simplu. Ei vor merge sa il cunoasca si gasind biserica deschisa, vor intra ridicandu-l in slavi pe preotul cu pricina. Doar trecatorul, ramas in urma multimii, se va aseza intr-un colt retras, departe de elogiile zgomotoase si va zambi smerit celui pe care l-a intalnit la o raspantie de drumuri.  Si… in umbra prieteniei lor tacite, va cobori impacarea.

Fiecare om este ce alege sa fie sau… ce este sa fie, dar credinta se invata cu sufletul… nu cu mintea… Fiindca pentru a avea acces la o constiinta superioara, ar trebui inainte de toate sa ai tu insuti capacitatea de a ajunge la ea, dar mai cu seama ar trebui s-o simti… in tine si… sa te regasesti in ea. Dumnezeu scoate fiecaruia in cale un izvor, dar doar cei arsi de sete vor iubi susurul apei ce doar pentru ei va avea gust de dumnezeire. Despovarati de elogii, in fata lui Dumnezeu suntem toti egali, dar putini din noi ajungem sa il cunoastem pe Dumnezeu. Si asta n-are legatura cu nicio bravada ci e… doar o intamplare simpla… a ta… 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: