Publicat de: vasilescumihaela | Iunie 3, 2014

Rinocerii…

La indemnul unui prieten am ascultat zilele astea teatrul radiofonic Rinocerii. Nah… pentru el era o forma linistitoare de a-mi povesti despre insingurarea omului in fata mortii, pentru altii e doar un teatru absurd al mecanismelor de rezistenta a omului in fata normalitatii unei societati bolnave. Au ramas o gramada de lucruri nespuse intre noi din egoism,  frica, nesiguranta sau candoare dar…. poate ca nici nu era momentul sa le spunem si… uite asa s-a lasat tacerea dar… poate ca uneori tacerea e tot ceea ce ne-a mai ramas sa impartim in doi. Cu toate astea as vrea sa elucidez ceva vis-a-vis de tema psihanalitica a curateniei lui Daysi din Rinocerii.  Am ascultat piesa pana la final. E absurd de trista si acum stau si inca ma mai intreb: ce, Doamne iarta-ma, cauta Daisy cu obsesiile ei pentru curatenie in toata povestea asta si de unde i se trage. O sa vreti poate sa-mi spuneti povestea psihanalitica a anancastului, doar ca desi literatura de specialitate abunda in explicatii ale pozitivismului fixarii intr-un anume stadiu, eu ma cam indoiesc de relevanta adevarului din ele fiindca de regula e exact invers cand vine vorba de abuz. Dar fiecare cu explicatiile pe care vrea sa le vada el pentru a fi miscat de ceva pentru a-si putea accepta ca atare propria drama. Asa ca nu vreau va zgudui ignoranta vis-a-vis de nativitatea rautatii din unii oameni. Spun doar ca Daisy a voastra nu are habar de realitatea trista a povestii pe care o joaca fiindca altfel ar spune mai degraba povestea batistutei decat pe cea a frumusetii carpei de sters praful. 🙂 Aaaa…. nu stiti poezia? Ok. sa vad daca imi aduc aminte bine… „Batistuta mea e mica si nasucul murdarel. Vreau sa fiu copil cuminte si sa am grija de el. Nu vreau sa zica lumea:Ia uite pe murdarel! Vreau sa zica lumea: uite pe frumusel… ” Ei bine pot sa va spun cu toata sinceritatea ca pe astia murdarei ii doare fix in pix de ce zice lumea, fiindca de regula le e groaza sa se stearga la…. nas… din motive stiute doar de ei insisi.  Da’ e de grele si cu psihanaliza asta si vorba lui Plesu, cel mai ciudat fenomen care ne bantuie de la o vreme, e fenomenul intelectualilor analfabeti. Absurd… nu? 🙂    

Anunțuri

Responses

  1. Eu sunt un intelectual analfabet, ce e absurd in asta? Nu fac nimic, doar exist.

  2. Aham… si daca ai fi trecut printr-o situatie nasoala de viata si ti s-ar impune sa mergi la un profesionist, tu ti-ai da sufletul pe mana unui imbecil care confunda sula cu prefectura? Iarta-mi brutalitatea expresiei… dar ma scoate din sarite sa tot vad la toate colturile de strada promovarea mai mult sau mai putin intentionata a nonvalorii, mai cu seama unde e vorba de profesionisti…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: