„Ora 12 a sosit, Omu’Negru a venit…”
Doi prieteni vechi se intalnesc din intamplare pe un coridor, ea intrigata de zgomot, el speriat de etichete pornit sa se justifice:
– Am incercat toate variantele sa o fac sa-si aduca aminte, dar nimic. Notebook e un film extraordinar fata de porcaria asta care mi se intampla mie. M-am gandit ca poate daca o regulez isi aduce aminte, dar… nimic… tabula rasa
-Te-ai gandit macar si pentru o clipa ca n-are ce sa-si aduca aminte, ca e alta? Ca altcineva poate isi aduce aminte dar sta in banca ei?
– Neh… nu cred ca ar sta in banca ei. Si-a uitat cheile la mine si apoi… de ce s-ar ascunde?
– Poate ii e teama c-o regulezi… 🙂
Seamana a banc dar partea trista e ca e o realitate. Cand te simti vinovat, unul din mecanismele prereflexive de aparare in fata unui risc neasumat e acela de a proiecta asupra celuilalt ceea ce te incarca. In felul asta nu tu esti cel vinovat ca te dai in stamba, ci celalalt fiindca isi face datoria. 🙂
Prin reducere la absurd am sa te las in pace, dar pot spune cu o oarecare autoironie trista ca… m-ai dezamagit… Dar e vina mea… expectantele mele… nejustificate…
Vasilescumihaela's Blog - Return into psychology 
Fut prin sat in fiecare seara. Imi inchipui ca e alt sat, dar e doar alta seara?
By: pederanger on septembrie 7, 2014
at 10:24 pm
Bine zis: „imi inchipui”. 🙂 Conform zicalei „taurul nu merge de doua ori la aceesi vaca”, ai dreptate, doar ca pentru mine aspectul asta e lipsit de importanta, macar ca unii considera ca trebuie sa se justifice… Ce ma framanta pe mine insa e o oarecare incapatanare in a cultiva o delasare infatuata si plina de pretentii nejustificate.
By: vasilescumihaela on septembrie 13, 2014
at 12:00 pm
Pai la mine delasarea e justificata perfect de lenea ei pereche. M-as scuza daca asta n-ar cere efort…
By: pederanger on septembrie 16, 2014
at 9:15 am
Dar chiar simti in tine impetuoasa nevoie sa te scuzi? Aceea de a fi iertat? 🙂
By: vasilescumihaela on septembrie 16, 2014
at 10:14 pm