Publicat de: vasilescumihaela | August 27, 2014

Cu titlu informativ

Avand in vedere evenimentele din ce in ce mai dese, mai mult sau mai putin difuzate, desi nu ma consider una din persoanele cele mai abilitate sa vorbeasca despre asta, imi doresc totusi sa clarific niste aspecte culese din practica de zi cu zi care sper sa detensioneze unele situatii create de lipsa de informatie sau neintelegerea unor limite in ceea ce priveste bolnavul psihic si posibilitatile de ingrijire si tratament intr-un spital specializat.
Asa ca am sa incep cu a raspunde la intrebarea cea mai des pusa nu doar de apartinatori, ci si de alte organe insotitoare si chiar si de personalul sanitar care nu este de specialitate: Ce inseamna o urgenta psihiatrica? Urgenta psihiatrica inseamna orice bolnav psihic care reprezinta un pericol pentru el sau societate in contextul bolii sale. Tin sa mentionez asta fiindca ades se face confuzia intre boala si alte aspecte care tin de conflicte in familie sau grupurile de prieteni de cauze absolut independente de boala, de anturaj, de tabieturile delincvente ale familiei si chiar de mediul familial morbid din care provine pacientul, avand ades de aface cu apartinatori neluati in evidenta dar cu tulburari de comportament ce ar putea fi diagnosticate drept cel putin structuri patologice de personalitate netratate. Asa ca tin sa subliniez ca macar ca veniti la balamuc ca insotitori, e bine de retinut ca indirect sunteti observati si dumneavoastra de oameni cu prea multa experienta sa nu realizeze ce se ascunde dincolo de amenintari, victimizari si incercari de santaj. Nu spun asta in scopul de a speria sau eticheta pe cineva, ci in scopul de a intelege clar ca departe de a fi impotriva ajutarii unei persoane cu probleme psihice, nu tinem cu niciun pret sa fim in dezinteresul ei pentru a satisface mofturile sau interesele nimanui. Si inca ceva, consumul de alcool nu e urgenta psihiatrica si nu-si gaseste la psihiatrie salvarea de la actele savarsite. Cat despre trierea bolnavilor si aruncarea lor la psihiatrie, iar ma vad nevoita sa va aduc la cunostinta ca e bine sa diferentiem o agitatie din cadrul unei afectiuni somatice, de alta data de o afectiune psihica sau un bolnav cu un risc somatic crescut de altul cu un risc psihiatric crescut si sa ii tratam adecvat in locul unde pot fi tratati cu risc vital cat mai scazut. Fiindca e foarte simplu sa arunci la psihiatrie unul agitat neinvestigat sau superficial investigat, dar daca ala are pancreatita si moare intr-o ora, cu siguranta agitatia lui nu se rezolva la psihiatrie. Asa cum poate fi de inteles ca unul cu arsuri gradul 3 provocate prin autocombustie are potential autolitic, dar cred ca e mai urgenta evitarea suprainfectarii si deshidratarii lui decat transferul la psihiatrie in conditiile in care spitalele clinice generale au medic psihiatru angajat care ar putea prescrie un tratament adecvat ce poate fi administrat in paralel. In fine, erau cateva exemple si posibil ca o conlucrare mai stransa intre spitalele cu profil general si cele de specialitate cat si o implicare mai atenta a celor care ii aduc, ar usura cu mult multe complicatii care apar sau pot apare din astfel de neglijente sau incercari de plasare a responsabilitatii.
O alta problema de care ne tot ciocnim este lipsa diferentierii intre spitalele de profil si centrele sociale. Asa ca o sa incerc sa aduc eu o succinta prezentare in cele ce urmeaza. Sectiile de psihiatrie acuti se ocupa de diagnosticarea si tratarea persoanelor cu probleme psihice in faza acuta, asta incluzand atat persoanele in primele faze ale bolii in care inca mai pot fi compensate prin tratament de scurta durata sub internare urmat ulterior de tratament ambulator cat si bolnavii cronici acutizati pe o perioada scurta pana la transferul lor intr-un spital de cronici. Atat sectiile de acuti cat si cele de cronici sunt sectii cu regim deschis, neexistand pana la ora actuala posibilitati de interventie in forta sau izolare pe termen lung al acestor pacienti, ele functionand dupa principiul conlucrarii pacient/ personal medical. Spun asta pentru a anihila pretentiile nefondate a multor apartinatori in ceea ce priveste aplicarea unor masuri extreme in tratarea unor pacienti agresivi cu stari conflictuale in familie. Cu alte cuvinte: „daca te omoara, chemi politia, faci dosar si in urma anchetei, se poate decide in favoarea unui spital penitenciar.” Acolo exista gardieni si paza. In restul spitalelor, nu consider ca personalul medical este calificat si nici responsabil pentru a putea impiedica actele de violenta extrema comise de anumiti pacienti cu potential criminal, iar faptul ca totusi se intampla… e un aspect al riscului la care e expus in primul rand personalul care lucreaza in astfel de institutii. Mai mult, tratarea pacientilor dependenti de substanta presupune izolarea si tratarea lor in spitale de profil cu regim inchis. Asta impune nu doar tratament specializat ci si un regim special de paza care nu poate fi intalnit decat in anumite sectii antidrog si macar ca din ce in ce mai multi ajung cel putin la inceput la psihiatrie, nu cred ca e cazul sa cereti imposibilul in ceea ce privesc masurile de paza si protectie a acestor pacienti, motiv pentru care consider ca ar fi mult mai just daca ar fi indrumati direct spre sectiile antidrog din tara. Si fiindca vorbeam de centre sociale, hai sa abordam si un ultim aspect destul de deficitar si neluat in seama al pacientului cu probleme psihice si anume ingrijirea lui in ambulator. Se stie ca multi pacienti psihici ajung mai devreme sau mai tarziu pe drumuri datorita mai mult sau mai putin dezinteresului familiei, absentei persoanelor de ingrijire, pierderea locuintei, imposibilitatii lor de integrare precum si lipsei unui loc de munca. Asa se face ca ajungem la absurdul psihiatriei, acela de a trimite acasa un pacient dupa externare cu taxi si bani din buzunarul personalului si totusi sa trebuiasca sa lamurim unii apartinatori in ceea ce priveste intrebarea lor: „bine, bine… dar cine ii face de mancare, ca noi avem treburile noastre?” As intreba si eu doar atat acesti apartinatori: „bine, dar pensia lui unde e? Iar daca nu mai e loc de el, de ce nu incercati la un centru medico-social?” Acestea fiind spuse, departe de a tine partea unora sau altora si fiind cat se poate de constienta de multiplele lipsuri ce exista atat in sistemele de sanatate cat si in alte sisteme de ingrijire si protectie, de dificultatile si riscurile date de ingrijirea unui om cu probleme psihice, departe de a aduce critici sau judecati de valoare, tin totusi sa atrag atentia ca acesti bolnavi sunt oameni ca si noi, invadati de neajunsurile si restrictiile unei boli nedorite, semeni de-ai nostri care sufera, care sunt ades terorizati de spaima, de prea multe ori marginalizati si traumatizati, oameni care ades te ingrozesc fiindca nu poti ajunge semnificatia actelor lor sau te obosesc fiindca nu poti accepta ce li se intampla, dar totodata oameni care daca ar gasi un suport real si ceva interes pentru a-i ajuta, daca ai putea sa le castigi increderea si sa ii indrumi pe fagasul normal… ai simti poate pentru prima oara in viata ta cat de impresionanta este apropierea umana. Fiindca mi se pare absurd sa ne putem pune in slujba imblanzirii si dresarii unui animal feroce, dar sa nu putem acorda nici pe sfert atentie unui semen al nostru aflat in suferinta. Si fiindca inteleg dincolo de inacceptare si negare chiar si sentimentul de suprasaturatie a unor familii, ma gandesc ades ca n-ar fi rau sa se infiinteze niste grupuri de suport pentru acestea.
Si cam atat despre nebunie pentru seara asta. 🙂

Anunțuri

Responses

  1. Tin pe aceasta cale sa atrag atentia presei vis-a-vis de informatiile inexacte pe care le vehiculeaza in lipsa unei informari adecvate si care cel mai ades suscita opinii negative din partea cititorilor. Oameni buni, inteleg ca aveti nevoie de stiri de senzatie pentru a va remarca sau a lua o leafa, dar…
    1. Poti intra intr-un spital de psihiatrie cu regim deschis in orele de vizita sub titlul de vizitator, de student, de persoana care doreste o informatie, de consumator de servicii de specialitate, poti intra chiar si cu o camera minuscula la unul din nasturi sau la breloc fiindca nu perchezitionam pe nimeni, dar nu suntem noi raspunzatori de ce difuzati pe post incalcand dreptul de intimitate si protectie al pacientului psihic. 2. Niciunde in lume, fara camere video, nu poti asigura o supraveghere stricta a unui om 24h/24h. Ori, cand vine vorba de filmare, se pune intotdeauna problema incalcarii intimitatii pacientului precum si aspectelor negative ce accentueaza delirul de urmarire a unor pacienti si halucinatiile acestora. Deci, a supraveghea mai cu seama in timpul noptii, inseamna a trece regulat pe langa saloanele pacientilor si a intra cand auzi galagie inauntru sau a intra periodic in saloanele unde pacientul prezinta un risc crescut. Altfel…. daca e liniste, nu intri sa deranjezi un pacient care de cele mai multe ori are tulburari de somn si pentru care faci eforturi sustinute medicamentoase sa il linistesti pentru a se putea odihni. Astfel ca nu e de mirare ca un cadru medical e posibil sa nu fie la fata locului in momentul comiterii unei tentative suicid sau a unei crime, dar cu siguranta are sa fie acolo in cateva minute de la comiterea ei pentru a o sesiza si anunta. Ok. Poate ca nu e o solutie fericita, dar astea sunt posibilitatile. Ai nu un pacient, ci cel putin 30 de persoana pe care trebuie sa ii ai in atentie in acelasi timp plus urgente, salvari si alte probleme de rezolvat. 3. A scoate un pacient dintr-un salon de izolare afara, unul care cel mai ades iti pleaca cu usa in spate daca nu il scoti, presupune sa fie supravegheat de cel putin doua cadre medicale care nu au pregatirea necesara si nici echipament de paza si protectie. Il observi, stai cu el, vorbesti, ai grija sa nu intre in conflict cu alti pacienti, dar daca e sa vrea sa fuga, o poate face devenind violent si parasind spitalul cu forta. In astfel de cazuri de regula se solicita ajutorul politiei. Asa ca n-ai de ce sa acuzi doi oameni ca n-au putut sa retina un pacient, care ulterior n-a putut fi oprit decat cu 6 focuri de arma si cu atat mai putin sa-ti dai cu parerea ca n-a fost supravegheat. Deci, hai sa nu mai judecam nefondat munca altora, atata vreme cat habar nu avem de ea si de dificultatile cu care se confrunta. 🙂

  2. Aa…bun articol dar la comentarii am gasit tot…articolul?! E ceva in aer, sau…

  3. Mda… l-ai gasit. A fost ceva in aer… sper ca a trecut, dar mai cu seama sper sa nu se mai repete… 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: