Publicat de: vasilescumihaela | Martie 21, 2016

Poem de primavara

„… nepotelei mele”

O raza blanda, calda, un zambet ca de soare,
Un ciripit de pasari,un mugure de brad,
Copii ce zburda veseli… natura-mi spune oare
Ca primavara, iata, acuma a venit?
Un vant ce risipeste dezordini de petale
Se napusteste-n casa ca un copil ghidus
Lasand in urma-i calde arome orientale
Si zambete blajine si trosnete de usi.
In parcuri stau de straja ca vaga amintire,
Statui purtand pe umeri amfore de zenit.
Pasesc maiestuoase in palida lumina
Ca raza de speranta a unui cer finit.
O strada a iubiri ce-am parasit-o’n graba,
O carte ce pastreaza un chip ce-a’mbatranit
O simpla intrebare, o pasiune veche…
Cam asta-i primavara ce-odata ne-a unit.
Anunțuri

Responses

  1. Ce surpriză!

  2. Unde?! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: